ceva simplu si frumos

Anul trecut, in aprilie, Maia Popescu a fost intervievata de Teo cu ocazia celei de a 74-a aniversari.
Teo a intrebat-o ce parere are ea despre batranete.
Si acolo, la televizor, Maia a spus:
,,Ma excita"! In ceea ce priveste modificarile fizice, ea a spus ca sunt multe, ca au loc zilnic, cum este si cazul sanilor ei.
Acestia par ca sunt intr-o cursa: care ajunge la talie mai repede! Publicul a ras cu lacrimi. O femeie atat de simpla si sincera cu vorbe atat de intelepte!
Iata gandurile ei:
- Am invatat ca indiferent ce se intampla, indiferent de cat de rea pare viata azi, viata merge inainte si maine va fi mai bine.
- Am invatat ca poti caracteriza o persoana dupa felul cum se comporta in trei situatii: intr-o zi ploioasa, cand isi pierde bagajul si cand pune instalatia electrica in bradul de Craciun.
- Am invatat ca indiferent de relatia pe care o ai cu parintii tai, tot o sa-ti fie dor de ei cand vor pleca din viata ta.
- Am invatat ca a-ti face un trai nu este sinonim cu a face o viata.
- Am invatat ca viata iti da uneori o a doua sansa.
- Am invatat ca nu trebuie sa mergi prin viata cu mainile gata numai sa primeasca. Este nevoie sa mai arunci si inapoi din ce primesti.
- Am invatat ca de cate ori hotarasti sa faci ceva cu inima deschisa, sigur ai luat o hotarare buna. - Am invatat ca atunci cand am dureri nu trebuie sa fiu eu "centrul universului'.
- Am invatat ca in fiecare zi trebuie sa atingi pe cineva. Oamenii iubesc o imbratisare calda sau o atingere prieteneasca pe spate.
- Am invatat ca oamenii uita ce ai zis sau ce ai facut, dar nu uita niciodata cum i-ai facut sa se simta.
- Am invatat ca am inca multe de invatat.


Lucruri simple spuse de un om simplu

Just another manic Monday

http://www.youtube.com/watch?v=4zgB1Jfpjdw&feature=related

Just another manic Monday, wish it was Sunday….

Lunea, de ce toata lumea uraste ziua asta? Esti in mijocul unui vis, ceasul suna la 6 jumătate, in cazuri fericite, , iti vine sa-l arunci pe geam, cu greu reusesti sa-l programezi peste 10 minute…Ametita inca, te cufunzi in perne, te invelesti, incercand sa profiti de inca putinele pretioase minute de somn, te chinui…alarma enervanta te rapeste din gandurile care ti se infiripa in cap : „ce sa fac sa nu merg azi, mai vreau un pic, ce patesc daca intarzii, sa-mi iau inca o zi de concediu, pe cine sa sun?”

Nu, poti, hai ca poti, si cu ochii pe jumatate inchisi, ajungi la baie…dusul te trezeste din reverie, alergi prin casa, cu ce ma imbrac, ba nu , asta nu, asta nu merge, cum o fi afara?vaaii, mai ai 5 minute si tre sa fugi…ia rimelul, unde-i rujul, nu mai conteaza, te aranjezi la oglinda din lift, asta daca mai ai timp sa-l astepti si nu o iei la sanatoasa pe scari, ca acum s-au trezit toti sa plece, si gata…Esti gata pentru o noua zi, ajungi la serviciu, printre injuraturi si claxoane, ajungi la birou…nu era ce vroiai…si te afunzi in munca si in amintiri de week-end…si small escapes in ireallity…

Inca o luni, inca o saptamana....

Sarah McLachlan - Angel

Spend all your time waiting for that second chance
For the break that will make it OK
There's always some reason to feel not good enough
And it's hard at the end of the day I need some distraction or a beautiful release
Memories seep from my veins
Let me be empty and weightless and maybe
I'll find some peace tonight
In the arms of the Angel far away from here
From this dark, cold hotel room, and the endlessness that you fear
You are pulled from the wreckage of your silent reverie
You're in the arms of the Angel; may you find some comfort here
So tired of the straight line, and everywhere you turn
There's vultures and thieves at your back
The storm keeps on twisting, you keep on building the lies
That you make up for all that you lack
It don't make no difference, escaping one last time
It's easier to believe In this sweet madness, oh this glorious sadness
That brings me to my knees
In the arms of the Angel far away from here
From this dark, cold hotel room, and the endlessness that you fear
You are pulled from the wreckage of your silent reverie
In the arms of the Angel; may you find some comfort here
You're in the arms of the Angel; may you find some comfort here...

Stiu k e trist si melancolic, dar chiar imi place melodia asta
F***ing relaxing :)

Hold me

Don't - Don't close your heart to how you feel
Dream
Don't be afraid the dream's not real
Close your eyes
Pretend it's just the two of us again
Make believe
This moment's here to stay
Touch -
Touch me the way you used to doI know
Tonight could be all I'll have with you
From now on
You'll be with someone else instead of me
So tonight
Let's build this memory for the last time

Hold me now
Don't cry
Don't say a word
Just hold me nowAnd
I Will know though we're apart
We'll always be together
Forever in love
What do you say when words are not enough

Time -
Time will be kind once we're apart
And your tears
Tears will have no place in your heart
I wish I - I could say how much
I'll miss you, when you're gone
All my love
For you will go on and on and

Hold me now
Don't cry
Don't say a word
Just hold me now
And try
To understand that I hope at last you've found
What you've been searching for
And though I won't be there anymoreI will always love you

Don't say a word
Just hold me now
And I Will know though we're apart
We'll always be together
Forever in love
What do you say when words are not enough
What can I say now
My words are not enough.....

legea atractiei, sau something like that

Februarie, cerul acoperit de nori cenusii ma indeamna la ganduri melancolice…amintiri…sperante…vise...Ma gandeam iar la legea atractiei, si sunt convinsa de existenta acesteia, doar ca suntem atat de preocupati de faptul ca nu trebuie sa ne peocupe acest lucru, incat renuntam la incredere..Faptul ca “esti ceea ce gandesti” si ca “atunci cand iti doresti cu adevarat ceva, tot Universul contribuie la realizarea dorintei tale", ne duc mai degraba cu gandul la magie decat la adevaratul lor sens. Ni se intampla tuturor foarte des, fara sa ne dam seama, un exemplu banal ar fi atunci cand ne dorim sa mancam o ciocolata. Ce facem? Bineinteles ca daca stam si ne gandim o jumatate de zi cum sa facem sa apara ciocolata in fata noastra, aceasta n-o sa se intample, asa ca mergem la alimentara si ne cumparam. Asa inteleg eu legea asta a atractiei de care am tot auzit vorbindu-se in ultima vreme. Prin urmare, daca imi doresc sa-mi schimb ceva in viata mea, nu am decat sa urmez toti pasii necesari... Care-or fi aceia, inca nu stiu din pacate :), dar o sa-i aflu!

"Daca viata iti ofera lamani, fa-le limonada!" :D

Un film care te face sa iti pui niste semne de intrebare : THE SECRET
http://www.youtube.com/watch?v=_b1GKGWJbE8

Orasul trist...

Claxoane, injuraturi, stres, oameni tristi, zambete pierdute pe strazile aglomerate, sau uitate undeva in copilarie, cand mai stiam sa radem...mizerie, cersetori, mitocani, politisti care stau degeaba, agitatie, toate astea la un loc te impiedica sa fi bun, sa inveti sa ajuti un batran care trece strada, sa urci scarile, sa mergi pe jos, sa zambesti, sa te bucuri. Orasul asta ne manaca sufletele, stim doar sa muncim, sa stim sa nu zambim, stim sa nu ne bucuram....stim sa ne injuram vecinul care ne-a luat locul de parcare, ne uitam urat la femeia care ne-a luat locul in metrou, nu stim sa spunem multumesc, nu mai stim nimic...orasul ne transforma in roboti...



"vreau sa traiesc pe o strada desenata de-un copil, sa fiu si eu un desen sub pasii mici ai fetei gri"
Vama Veche - Orasul

cat de mare e valoarea ta?

O mica povestioara cu care mi-am inceput dimineata...

Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse: - Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea. Apoi, dupa o mica pauza, adauga:- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine. - As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.- Bine, incuviinta batranul invatat.Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede. Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept. ... Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat. - Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana. Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel. - Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul. - Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58. Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate. - Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta. Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.
Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi.

dorinte...

„O persoana este de succes daca se trezeste dimineata si se intoarce seara in pat, iar intre cele doua momente face doar ceea ce doreste sa faca”

A zis-o Bob Dylan, niste cuvinte simple, cu intelesuri complexe. Oare cati dintre noi fac ceea ce isi doresc intre cele doua momente? Cati fac ceea ce isi doresc mereu? Ne e frica sa ne dorim… Ne e frica sa facem ceea ce ne dorim…Ne e frica sa visam…Si nu stim de ce sau de cine ne e frica, ne e frica de noi?

„Summer evening in the Champs Elyses, secret randez-vous planed for days…I’ll meet you at midnight, under the moonlight…” Asta imi doresc acum, imi doresc sa ies din tipare, sa fac ceea ce mi e frica, sa iubesc cu pasiune, sa fac lucruri de care mi-e teama, vreau sa ma ratacesc in magia unui oras necunoscut cu iubirea de mana, vreau sa sar, sa tip in mijlocul padurii, sa rad, sa surprind, sa ma surprind, sa tremur, sa iubesc, sa am fluturi in stomac, sa fac ceva nebunesc, sa nu regret, sa daruiesc, sa fug, sa sarut, sa domin, sa plang, sa surad, sa alerg desculta, sa traiesc din toata inima, si din tot sufletul fara nici un regret…

Nu, nu vreau vila cu piscina, nu vreau sofer si menajera, nu vreau fite, nu vreau snobism. Vreau Volvo-ul din visurile mele, cu un sot nebun de iubitor in dreapta mea, cu doi sau 3 copii neastamparati in spate, cu muzica la maxim, gonind prin toata lumea, o lume fara griji si fara prejudecati…