Am din ce in ce mai des impresia ca lumea in care traiesc devine din ce in ce mai superficiala. Poate e doar o impresie, poate ca asa a fost mereu dar de-abia acum am inceput eu sa o descopar...
Există o tendinţă către superficiu peste tot, superficializare, artificializare.
Pitipoance fardate in nadragi stramti pe fund, lingandu-se pe botox la aerobic, gagici cu toace de 2 metri pe munte, discutii banale doar de dragul de a deschide gura, zambete false aruncate aiurea, si lista ar putea continua la nesfarsit ca maaare e gradina Domnului.
Pragmatismul poate fi considerat o forma de superficialitate? Asta ma duce cu gandul la prietenii nostri americanii, spun asta pentru ca ei sunt poporul care au spus de-a lungul istoriei umanitatii ce mai pragmatica expresie, si anume: "time is money"...
Multi dintre noi sunt de acord sa petreaca ore in plus la birou, sa faca tot felul de sacrifii pentru cativa bani in plus, si asa uitam de placerea unei plimbari in parc, de profunzimea muntelui, de micile placeri de zi cu zi, de prieteni, de lucrurile care defapt conteaza. Am ajuns sa traim printre claxoane, injuraturi, imbulzeala si alergaturi, poluare si prostie, si culmea, ne-am mai si obisnuit cu asta. Ni se pare normal sa facem 2 ore pana la serviciu, sa vedem in jurul nostru oameni fara fete, sa inghitim fara sa mestecam toate tampeniile care ni se dau pe tava cu tot cu garnitura de catre mass-media, si sa ne vizualizam intrega viata ca pe o perioada in care sa nu facem altceva decat sa strangem mormane, gramezi, munti de bani.
Da frate, suntem o generatie care uita de adevaratele valori si toti alergam permanent in diverse directii, si nu o facem pentru a realiza ceva ce ne-ar putea bucura, ci o facem ca sa prosperam financiar, ca sa ne permitem maine cand mergem la Mall, sa ne luam si noi un “Lui’ Viton fata!?”, k e in trend na.
Si apropo de trend, nu am nimic cu revistele de “moda” din Romania, care ne invata zi de zi cum sa ne imbracam, ce se poarta primavara asta, cu ce pijamale sa dormin noaptea si asa mai departe, dar cand vad vreo pitipoanca cu niste pantofi “in trend” de la Guess cu tocu’ conic suspinand sub greutatea ei de 500 de kile, si cu bluzita roz bombon cu 5 numere mai mica, cumparata direct de la Fashion Week, care lasa la vedere mormanele de adunaturi adipoase, imi vine sa-i dau cu toate revistele deodata in cap s-o trezesc la realitate, k tre sa te uiti si in oglinda putin inainte de a incerca sa fii in trend, fata!
Si cu toate acestea, continui sa sper si poate sa ma mint ca nu toti oamenii si-au pierdut valorile. Cred ca exista si acei oameni care nu au parvenit, care si-au muncit banii cu decenta si care stiu sa se bucure si de maruntisurile vietii. Acei oameni a caror viata nu graviteaza in jurul hainelor, masinilor sau restaurantelor foarte scumpe, acei oameni care stiu sa aprecieze inteligenta si bunul-gust dincolo de vreun avantaj material. Ma gandesc cu teama ca peste 50 de ani acesti oameni vor fi total pe cale de disparitie si ce o sa ne mai facem atunci? Acum eu nu reusesc sa-mi dau seama daca lumea asta actuala de superficiali stie ceva ce eu nu stiu sau este doar o turma de oi care sunt fericite atunci cand sunt conduse?
In fine, pana una alta, hai sa nu mai fim superficiali, sa zambim sincer, sa visam ceea ce vrem sa visam, sa fim ceea ce vrem sa fim, sa privim mai des in noi, pentru ca banii nu aduc fericirea, intr-adevar o intretin poate, dar trebuie sa avem curajul sa acceptam faptul ca sunt lucruri mult mai importante.
“Cel mai fericit nu este neapărat cel care are “ce-i mai bun din toate”, ci cel ce ştie să ia ce-i mai bun din totceea ce-i iese în cale…”
Există o tendinţă către superficiu peste tot, superficializare, artificializare.
Pitipoance fardate in nadragi stramti pe fund, lingandu-se pe botox la aerobic, gagici cu toace de 2 metri pe munte, discutii banale doar de dragul de a deschide gura, zambete false aruncate aiurea, si lista ar putea continua la nesfarsit ca maaare e gradina Domnului.
Pragmatismul poate fi considerat o forma de superficialitate? Asta ma duce cu gandul la prietenii nostri americanii, spun asta pentru ca ei sunt poporul care au spus de-a lungul istoriei umanitatii ce mai pragmatica expresie, si anume: "time is money"...
Multi dintre noi sunt de acord sa petreaca ore in plus la birou, sa faca tot felul de sacrifii pentru cativa bani in plus, si asa uitam de placerea unei plimbari in parc, de profunzimea muntelui, de micile placeri de zi cu zi, de prieteni, de lucrurile care defapt conteaza. Am ajuns sa traim printre claxoane, injuraturi, imbulzeala si alergaturi, poluare si prostie, si culmea, ne-am mai si obisnuit cu asta. Ni se pare normal sa facem 2 ore pana la serviciu, sa vedem in jurul nostru oameni fara fete, sa inghitim fara sa mestecam toate tampeniile care ni se dau pe tava cu tot cu garnitura de catre mass-media, si sa ne vizualizam intrega viata ca pe o perioada in care sa nu facem altceva decat sa strangem mormane, gramezi, munti de bani.
Da frate, suntem o generatie care uita de adevaratele valori si toti alergam permanent in diverse directii, si nu o facem pentru a realiza ceva ce ne-ar putea bucura, ci o facem ca sa prosperam financiar, ca sa ne permitem maine cand mergem la Mall, sa ne luam si noi un “Lui’ Viton fata!?”, k e in trend na.
Si apropo de trend, nu am nimic cu revistele de “moda” din Romania, care ne invata zi de zi cum sa ne imbracam, ce se poarta primavara asta, cu ce pijamale sa dormin noaptea si asa mai departe, dar cand vad vreo pitipoanca cu niste pantofi “in trend” de la Guess cu tocu’ conic suspinand sub greutatea ei de 500 de kile, si cu bluzita roz bombon cu 5 numere mai mica, cumparata direct de la Fashion Week, care lasa la vedere mormanele de adunaturi adipoase, imi vine sa-i dau cu toate revistele deodata in cap s-o trezesc la realitate, k tre sa te uiti si in oglinda putin inainte de a incerca sa fii in trend, fata!
Si cu toate acestea, continui sa sper si poate sa ma mint ca nu toti oamenii si-au pierdut valorile. Cred ca exista si acei oameni care nu au parvenit, care si-au muncit banii cu decenta si care stiu sa se bucure si de maruntisurile vietii. Acei oameni a caror viata nu graviteaza in jurul hainelor, masinilor sau restaurantelor foarte scumpe, acei oameni care stiu sa aprecieze inteligenta si bunul-gust dincolo de vreun avantaj material. Ma gandesc cu teama ca peste 50 de ani acesti oameni vor fi total pe cale de disparitie si ce o sa ne mai facem atunci? Acum eu nu reusesc sa-mi dau seama daca lumea asta actuala de superficiali stie ceva ce eu nu stiu sau este doar o turma de oi care sunt fericite atunci cand sunt conduse?
In fine, pana una alta, hai sa nu mai fim superficiali, sa zambim sincer, sa visam ceea ce vrem sa visam, sa fim ceea ce vrem sa fim, sa privim mai des in noi, pentru ca banii nu aduc fericirea, intr-adevar o intretin poate, dar trebuie sa avem curajul sa acceptam faptul ca sunt lucruri mult mai importante.
“Cel mai fericit nu este neapărat cel care are “ce-i mai bun din toate”, ci cel ce ştie să ia ce-i mai bun din totceea ce-i iese în cale…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu