Capul taiat, sabia nu-l pleaca...

Sa-ti faci curat in casa, sa nu lasi vasele murdare in chiuveta, sa nu porti aia, sa te speli pe maini, sa nu ai burta, sa faci ce zice seful, sa fii supus, sa off, sa faci mereu "ce e bine, ce trebuie", sa cauti mereu armonia, sa fugi de punctele tale de vedere... E usor sa fugi, e usor sa fii docil, e usor sa stai cu capul in nisip, dar ce te faci cand deschizi ochii si vezi ca altii isi fac nevoile pe capul tau plecat?

Nu arunca gunoaie pe strada, inchide apa cand te speli pe dinti, nu intarzia, nu mintii, nu mai fii jigodia cu prea multa personalitate, nu fii ipocrit! Fara rost! O voce milenara cu miros de vulpe vicleana, iti urla in timpane : "Capul plecat, sabia nu-l taie! Ce vrei copile? Ti s-a urat cu binele? Stai in banca ta, ce te bagi unde nu-ti fierbe oala? Asa am zis EU! D'aia!"

Si din curtea prafuita plina de oratanii si fiare nefolosibile se ridica romanasul, si din el toti copiii copiilor lui, si viitorii, si supra-viitorii, toti stand cuminti in bancile lor, de frica vocii viclene cu miros de vulpe. Si le e frica sa vorbeasca. Se vaccineaza cu bolile tuturor animalelor, mananca oua facute artificial, beau lapte conform standardelor UE ca ala de la stana e plin de bacterii, si stau in banca lor.

Deci taci fraiere, supune-te, si macar vei avea o viata de sluga! E mai bine decat sa risti sa stai cu privirea inainte si sa nu te lasi calcat in picioare! Da, supune-te, condamna-ti urmasii la slugageala, fa cum spune 'ala mare'! Nu, pentru ce-ti trebuie tie caracter si personalitate? Dar nu vai, sunt complet inutile, supune-te, fa treaba altora, nu spune niciodata, dar niciodata NU, si atunci vei fi cu adevarat FERICIT! Dar ai grija cat stai cu capul plecat ca face rau la coloana vertebrala ;)

C'asa am zis EU!!!

Mandrie si Prejudecata

Cand realitatea, lucrurile si persoanele negative isi fac avant cu A mare in viata mea, incerc sa le ignor oricat de mare ar fi intensitatea lor.. iau o carte usoara, imi golesc universul interior de toate trairile negative, si ma pierd in paginile cu miros de vechi. De data asta am ales Mandrie si Prejudecata, a lui Jane Austen , o carte pe care am evitat-o ani de-a randul, si care zacea parasita intr-un colt al casei. Si nu mi-a parut rau.
Nu este o poveste de dragoste naucitoare, nu are intamplari care-ti taie rasuflarea, este o scriere aproape 'telenovelistica' as putea spune, insa cu toare acestea
Elisabeth si Mister Darcy mi-au tinut companie cateva seri la rand, reusind sa ma transpuna in aristrocatia secolelor 18-19, sa ma regasesc in replici, in trairi...
    Elizabeth şi Darcy sunt două personaje şi personalităţi puternice, genul de personaje pe care nu le-ai vedea niciodată împreună pentru că nu s-ar suporta şi totuşi exact genul de personaje între care s-ar putea înfiripa Dragostea, sentimentul cu D mare, ăla dureros, ăla care te face să înţelegi că doar o iubire ce te răneşte e mai puternică decât una care nu are nici un obstacol de sărit. În cazul celor doi, factorii care intervin în curgerea lină a evenimentelor sunt chiar cele două elemente din titlu: mândria lui şi prejudecăţile ei, sau mândria ei şi prejudecăţile lui, mă rog, oricum ar fi, amândoi au o raţiune impresionantă şi totuşi se lasă prostiţi de încăpăţânare şi ghidaţi de mândrie. Mai adăugăm la amestecul asta nişte femei intrigante şi hapsâne, reguli nescrise ale societăţii, baluri şi trăsuri, săptămâni petrecute la diverse castele, domenii elegante, invidie, falsitate, domni manieraţi sau din contră, nişte snobi sau parveniţi, şi am putea acoperi în mare parte subiectul din Mândrie şi prejudecată.

Cu alte cuvinte, mi-a placut, m-a relaxat, m-a incarcat cu energie :)

"Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie."

"Sunt puţini aceia pe care-i iubesc cu adevărat şi mai puţini încă aceia despre care am o părere bună. Cu cât cunosc lumea mai mult, cu atât mă nemulţumeşte mai mult: fiecare zi îmi întăreşte credinţa în nestatornicia firii omeneşti şi mă convinge de puţinul temei care se poate pune şi pe ceea ce pare a fi merit şi pe ceea ce pare a fi bun-simţ."


(Mândrie şi prejudecată, Jane Austen)

Povestea Magarului

"Trăia odată un ţăran care avea un măgar. Într-o zi nefericită, ăsta ia şi cade într-o fântână veche. Zbieră de spaimă, apoi începu să strige după ajutor. Ţăranul veni într-o fugă, evaluă situaţia, încreţi fruntea, puse chepca pe-o ureche şi crăcănă mâinile prin părţi a neputinţă: “Ei cum, dracu, să-l scot din groapă?” Apoi zăbovise un timp în judecata lui de ţăran: Aşăă, zise îndoind un deget, măgarul e bătrân. N-are multe zile. Până la Paşti zdohneşte precis. Tot aveam de gând să cumpăr unul mai tânăr. Pe urmă, îndoi al doilea deget,