Mandrie si Prejudecata

Cand realitatea, lucrurile si persoanele negative isi fac avant cu A mare in viata mea, incerc sa le ignor oricat de mare ar fi intensitatea lor.. iau o carte usoara, imi golesc universul interior de toate trairile negative, si ma pierd in paginile cu miros de vechi. De data asta am ales Mandrie si Prejudecata, a lui Jane Austen , o carte pe care am evitat-o ani de-a randul, si care zacea parasita intr-un colt al casei. Si nu mi-a parut rau.
Nu este o poveste de dragoste naucitoare, nu are intamplari care-ti taie rasuflarea, este o scriere aproape 'telenovelistica' as putea spune, insa cu toare acestea
Elisabeth si Mister Darcy mi-au tinut companie cateva seri la rand, reusind sa ma transpuna in aristrocatia secolelor 18-19, sa ma regasesc in replici, in trairi...
    Elizabeth şi Darcy sunt două personaje şi personalităţi puternice, genul de personaje pe care nu le-ai vedea niciodată împreună pentru că nu s-ar suporta şi totuşi exact genul de personaje între care s-ar putea înfiripa Dragostea, sentimentul cu D mare, ăla dureros, ăla care te face să înţelegi că doar o iubire ce te răneşte e mai puternică decât una care nu are nici un obstacol de sărit. În cazul celor doi, factorii care intervin în curgerea lină a evenimentelor sunt chiar cele două elemente din titlu: mândria lui şi prejudecăţile ei, sau mândria ei şi prejudecăţile lui, mă rog, oricum ar fi, amândoi au o raţiune impresionantă şi totuşi se lasă prostiţi de încăpăţânare şi ghidaţi de mândrie. Mai adăugăm la amestecul asta nişte femei intrigante şi hapsâne, reguli nescrise ale societăţii, baluri şi trăsuri, săptămâni petrecute la diverse castele, domenii elegante, invidie, falsitate, domni manieraţi sau din contră, nişte snobi sau parveniţi, şi am putea acoperi în mare parte subiectul din Mândrie şi prejudecată.

Cu alte cuvinte, mi-a placut, m-a relaxat, m-a incarcat cu energie :)

"Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie."

"Sunt puţini aceia pe care-i iubesc cu adevărat şi mai puţini încă aceia despre care am o părere bună. Cu cât cunosc lumea mai mult, cu atât mă nemulţumeşte mai mult: fiecare zi îmi întăreşte credinţa în nestatornicia firii omeneşti şi mă convinge de puţinul temei care se poate pune şi pe ceea ce pare a fi merit şi pe ceea ce pare a fi bun-simţ."


(Mândrie şi prejudecată, Jane Austen)