De ce portarul de la RAEF nu va ajunge niciodata director general ?

articol preluat de pe Wall-Street

"M-am dus la RAEF intr-o zi. Portarul imi deschide o usa mare, de sticla, cu un scartait lugubru, pe care cred ca l-au auzit si cei de la sediul central al PNL, de peste Bulevardul Aviatorilor. Usa se inchide in urma mea cu acelasi scartait prelung. Cum nu eram in intarziere, ba chiar ajunsesem cu cateva minute mai devreme, ma opresc sa-l intreb pe portar de ce nu face nimic cu usa aceea. « Eu nu sunt de la RAEF, sunt de la firma de paza. » « Inteleg, dar eu nu v-am intrebat de unde sunteti, ci de ce nu faceti ca usa sa nu mai scartaie. » « Dar asta nu e treaba mea, eu sunt pus aici sa pazesc ! » « De acord, dar usa asta va scartaie in cap din minut in minut, pana una-alta, ca sa nu mai spun ca ar fi si mai politicos fata de cei care intra sa nu fie intampinati in acest fel. » Omu’ incepe sa se enerveze si sa ridice vocea: « Dom’le, nu intelegeti, eu sunt paznic aici, nu mi-a spus nimeni sa ma ocup si de scartaitul usii. Si, oricum, nici nu as putea sa parasesc obiectivul. » « Da, dar ati putea sa-i rugati pe cei de aici sa trimita pe cineva cu putin ulei, si gata, se rezolva imediat. » « Dom’le – aproape strigand si cu ochii dilatati – nu intelegeti odata ca eu nu pentru asta sunt pus aici? » Si discutia a mai continuat in acelasi fel cateva minute bune. Am intarziat la intalnirea cu RAEF-ul...

Recunoasteti personajul? Eu il intalnesc in fiecare zi. Vine si ma intreaba de ce el nu reuseste sa-si gaseasca un job mai bun, asa cum reusesc altii. Sau sa ma intrebe de ce, dupa atatia si atatia ani de experienta, nu a ajuns director general la firma lui de paza. Ar avea mai multe sanse daca ar face un master la Spiru Haret? Sau chiar un MBA? Merita sa-si vanda casa ca sa se inscrie la MBA? Dar pot eu sa-i garantez ca dupa aceea va obtine postul? Si tot el isi da raspunsul: « Stiu eu cum merg lucrurile in Romania, daca nu ai pile si daca nu cotizezi, s-a terminat, nu te promoveaza nimeni... »

George Butunoiu

Mda...ar cam trebui sa meditam putin

Guns N'Roses - copilaria si adolescenta maturilor care vrem sa fim

S-au nascut odata cu mine si cu multi altii, in 1985, si am crescut pe melodiile lor, nemuritoare. Posterele (din Popcorn, Bravo) cu Axl Rose si cu trupa lipite pe pereti au iscat certuri cu multe mame pe motiv ca distrugeam zugraveala, iar baticurile asemanatoare celor pe care le purta Axl Rose le mai pastrez si acum.

Iti aduci aminte copil mare de the good old days ;-)?

Ai iubit pe "November Rain" ascultata la casetofon,



Ai plans pe "Don't Cry" (eu aproape plang si acum fara motiv),



Aveai in inima dragoste pura de copil pe "Since I don't have you"



Quitar solo-ul lui Slash din "Estranged" iti provoaca si acum fiori



All we need is just a little "Patience"



Iuuuuu cuuuuud beeee maaaaiaan,("You could be mine") nu are nevoie de vreo descriere



Si nu in ultimul rand "Sweet child of mine"



Este foarte ciudat cum asemenea melodii au puterea de a ne transpune in trecut... iti amintesti exact cum te simteai, iti amintesti mirosul trecutului, gustul, libertatea, inocenta, dragostea...

Romania, bateria rezista

Euro creste - bateria rezista,
TVA creste – bateria rezista,
Preturile cresc – bateria rezista,
Gropile cresc – bateria rezista,
Prostia creste – bateria rezista.

Concluzia : cu cat cresc lucrurile nasoale, cu atat ne calim bateriile. Prin urmare, faptul ca traim in Romanica ne face mai puternici, mai isteti, mai rezistenti. Nu ne lasa nimeni sa uitam ca traim aici, prin urmare eu imi incarc bateriile in fiecare dimineata prin optimism si pozitivism si cu melodia : “hai sa emigraaam, in Americaaaa”.




Post scris pentru concursul “Incarca-ti bateriile!”, organizat de Varta Romania.

Sustin Bilbor

Caldura, agitatie, stress, praf, oameni, multi oameni, tipete, claxoane, nervi, semafoare, blocaje, Basescu, Boc, gropi, greve... BUCURESTI :)

M-am inscris in comunitatea Bilbor, am vrut sa iau o gura virtuala de aer, si am putut. Poate pare aberant, dar pentru cateva secunde m-am imaginat in acel loc desprins de lume, am respirat cel mai proaspat aer, am vazut cele mai multe stele pe cer, am ascultat muntele, am imbratisat copacii.

Si am revenit la 'caldura, agitatie, claxoane...' , dar de data asta cu mintea limpede ca izvoarele de la Bilbor.

Inscrieti-va si voi AICI !

Notting Hill

Mergem pe acelasi drum, nu unul in fata celuilalt, mergem alaturi sfidand furtuna, privim unul in ochii celuilalt si amandoi in aceeasi directie...ne uitam la noi departe... in infinitul timpului

prea rai sau prea saraci?

Another day in paradise
 
Dimineata...ora 8 fara 10. In drumul meu spre munca ma intalnesc in fiecare dimineata cu o biata cersetoare; "locuieste" in fata unei shaormerii, casa ei din carton si zambetul pe care il are mereu pe fata o pazesc de rautatile celor din jur, iar cainii si ei adoptati de cei de la shaorma ii sunt prieteni si colegi de suferinta.

Din cand in cand, cate un om cu inima mai mare ii lasa cate un pachetel cu ceva de-ale gurii. La fel s-a intamplat si in dimineata respectiva, o plasa cu mancare statea pe "casa" din carton, asta pana cand din autobuz coboara un nene la vreo 50 de ani, se uita la plasa, in plasa, ia plasa si pleaca. Toti ce care au vazut au inceput sa tipe, dar omul nostru, care nu arata nicidecum ca nu ar avea ce manca, in continua linistit drumul...in spatele lui, biata cersetoare...era tot cu zambetul pe fata, dar cu lacrimi in ochi...

Nu putem da vina pe saracie...Cum am devenit atat de rai?

Bilbor

"Nu-i pamant ca si Ardealul nu e om ca ardeleanu' "
Si da, sunt mandra ca sunt ardealeanca, sunt mandra ca sunt "molcoma", ca nu sunt grabita, ca nu sunt stresata, ca sunt vesela :)
Am avut noroc sa ma nasc intr-un loc ferit de toate relele cred eu, intr-un loc "uitat de lume", dar care era lumea mea. Am crescut inconjurata de munti si aer curat, de oameni buni la suflet, si oricat de departe as fii, acel loc ma cheama necontenit reamintindu-mi sa nu uit de unde am plecat, sa nu-mi uit radacinile, sa nu-mi uit casa.
Intamplator am aflat ca Bilborul (localitatea cea mai pura din Romania dupa cum se spune) a devenit din ce in ce mai mediatizat, cu siguranta din cauza faptului ca o fabrica de apa minerala a inceput sa se infrupte din bunatatile acelui loc.
E un lucru bun, dar eu sper din toata inima ca acest lucru sa nu distruga acest "colt de rai"
Mai jos, cateva poze, promit ca mai pun :)

Tudor Chirila: "am pierdut dreptul de a interpreta cantecele pe care le-am compus impreuna..."

"Obiectiv, am pierdut dreptul de a interpreta cantecele pe care le-am compus impreuna cu fostii mei colegi fara sa cer si sa obtin acordul acestora. Ideea acestui acord mai ales, am privit-o ca nejustificata si absurda. Nu pot accepta sa-mi rascumpar munca. Instanta a decis insa, si nu ne ramane decat sa ne supunem acestei decizii."
Asta spunea Tudor Chirila dupa ce tribunalul a hotarat ieri ca Vama nu mai are voie sa cante melodiile Vama Veche...
Sunt melodiile cu care am crescut, "Am doar 18 ani" a fost imnul clasei in liceu, am cantat "Hotel Cismigiu" pe holurile caminului in facultate cand "nu am bani nici de paine, n-am platit nici chiria" era un adevar absolut, suspinam la Epilog, indragostita fiind in secret de un coleg de clasa,"Vara asta am sa ma-ndragostesc" era ca o gura de aer inainte de vacanta de vara, "Nu am chef azi" ascult si azi sufocata de dead-line-uri, proiecte sefi si sefuti si alte animale corporative, si lista poate continua la nesfarsit

Fiecare melodie miroase a ceva frumos din trecut, trezeste trairi si nu ma lasa sa uit momente frumoase alaturi de prieteni... Justitia nu are dreptul sa ne ia asta...Justitia nedreapta nu poate sa opreasca fanii sa cante aceste melodii la concertele Vama... Avem incredere in tine Tudor

Aimer...

Capul taiat, sabia nu-l pleaca...

Sa-ti faci curat in casa, sa nu lasi vasele murdare in chiuveta, sa nu porti aia, sa te speli pe maini, sa nu ai burta, sa faci ce zice seful, sa fii supus, sa off, sa faci mereu "ce e bine, ce trebuie", sa cauti mereu armonia, sa fugi de punctele tale de vedere... E usor sa fugi, e usor sa fii docil, e usor sa stai cu capul in nisip, dar ce te faci cand deschizi ochii si vezi ca altii isi fac nevoile pe capul tau plecat?

Nu arunca gunoaie pe strada, inchide apa cand te speli pe dinti, nu intarzia, nu mintii, nu mai fii jigodia cu prea multa personalitate, nu fii ipocrit! Fara rost! O voce milenara cu miros de vulpe vicleana, iti urla in timpane : "Capul plecat, sabia nu-l taie! Ce vrei copile? Ti s-a urat cu binele? Stai in banca ta, ce te bagi unde nu-ti fierbe oala? Asa am zis EU! D'aia!"

Si din curtea prafuita plina de oratanii si fiare nefolosibile se ridica romanasul, si din el toti copiii copiilor lui, si viitorii, si supra-viitorii, toti stand cuminti in bancile lor, de frica vocii viclene cu miros de vulpe. Si le e frica sa vorbeasca. Se vaccineaza cu bolile tuturor animalelor, mananca oua facute artificial, beau lapte conform standardelor UE ca ala de la stana e plin de bacterii, si stau in banca lor.

Deci taci fraiere, supune-te, si macar vei avea o viata de sluga! E mai bine decat sa risti sa stai cu privirea inainte si sa nu te lasi calcat in picioare! Da, supune-te, condamna-ti urmasii la slugageala, fa cum spune 'ala mare'! Nu, pentru ce-ti trebuie tie caracter si personalitate? Dar nu vai, sunt complet inutile, supune-te, fa treaba altora, nu spune niciodata, dar niciodata NU, si atunci vei fi cu adevarat FERICIT! Dar ai grija cat stai cu capul plecat ca face rau la coloana vertebrala ;)

C'asa am zis EU!!!

Mandrie si Prejudecata

Cand realitatea, lucrurile si persoanele negative isi fac avant cu A mare in viata mea, incerc sa le ignor oricat de mare ar fi intensitatea lor.. iau o carte usoara, imi golesc universul interior de toate trairile negative, si ma pierd in paginile cu miros de vechi. De data asta am ales Mandrie si Prejudecata, a lui Jane Austen , o carte pe care am evitat-o ani de-a randul, si care zacea parasita intr-un colt al casei. Si nu mi-a parut rau.
Nu este o poveste de dragoste naucitoare, nu are intamplari care-ti taie rasuflarea, este o scriere aproape 'telenovelistica' as putea spune, insa cu toare acestea
Elisabeth si Mister Darcy mi-au tinut companie cateva seri la rand, reusind sa ma transpuna in aristrocatia secolelor 18-19, sa ma regasesc in replici, in trairi...
    Elizabeth şi Darcy sunt două personaje şi personalităţi puternice, genul de personaje pe care nu le-ai vedea niciodată împreună pentru că nu s-ar suporta şi totuşi exact genul de personaje între care s-ar putea înfiripa Dragostea, sentimentul cu D mare, ăla dureros, ăla care te face să înţelegi că doar o iubire ce te răneşte e mai puternică decât una care nu are nici un obstacol de sărit. În cazul celor doi, factorii care intervin în curgerea lină a evenimentelor sunt chiar cele două elemente din titlu: mândria lui şi prejudecăţile ei, sau mândria ei şi prejudecăţile lui, mă rog, oricum ar fi, amândoi au o raţiune impresionantă şi totuşi se lasă prostiţi de încăpăţânare şi ghidaţi de mândrie. Mai adăugăm la amestecul asta nişte femei intrigante şi hapsâne, reguli nescrise ale societăţii, baluri şi trăsuri, săptămâni petrecute la diverse castele, domenii elegante, invidie, falsitate, domni manieraţi sau din contră, nişte snobi sau parveniţi, şi am putea acoperi în mare parte subiectul din Mândrie şi prejudecată.

Cu alte cuvinte, mi-a placut, m-a relaxat, m-a incarcat cu energie :)

"Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie."

"Sunt puţini aceia pe care-i iubesc cu adevărat şi mai puţini încă aceia despre care am o părere bună. Cu cât cunosc lumea mai mult, cu atât mă nemulţumeşte mai mult: fiecare zi îmi întăreşte credinţa în nestatornicia firii omeneşti şi mă convinge de puţinul temei care se poate pune şi pe ceea ce pare a fi merit şi pe ceea ce pare a fi bun-simţ."


(Mândrie şi prejudecată, Jane Austen)

Povestea Magarului

"Trăia odată un ţăran care avea un măgar. Într-o zi nefericită, ăsta ia şi cade într-o fântână veche. Zbieră de spaimă, apoi începu să strige după ajutor. Ţăranul veni într-o fugă, evaluă situaţia, încreţi fruntea, puse chepca pe-o ureche şi crăcănă mâinile prin părţi a neputinţă: “Ei cum, dracu, să-l scot din groapă?” Apoi zăbovise un timp în judecata lui de ţăran: Aşăă, zise îndoind un deget, măgarul e bătrân. N-are multe zile. Până la Paşti zdohneşte precis. Tot aveam de gând să cumpăr unul mai tânăr. Pe urmă, îndoi al doilea deget,